Marea noastră dragă

Sunt convinsă că dacă ar fi să dau un search despre toate blogurile, articolele şi însemnările legate de litoralul românesc aş găsi mii de asemenea postări.
Totuşi, ceea ce vreau să spun este că am devenit un duşman al litoralului românesc, îi fac antireclamă la greu, abia aştept să mă întrebe cineva cum a fost la mare, ca să le descriu experienţe urâte, modul în care vânzătorii, şi în general cei care ofereau servicii pe litoral şi-au bătut joc de mine pe banii mei.
Şi totuşi, nu pentru că sunt o fraieră s-a întâmplat asta, ci pentru că pur şi simplu aşa e în România. În orice magazin am intrat, la orice tarabă m-aş fi oprit, vânzătorii, cu un aer agasat îmi răspundeau la întrebări pe un ton expeditiv şi iritat. Mă rog... nu ştiam că dacă decid să cumpăr de la X în loc de Z e un privilegiu pe care X mi-l acordă. Aşa că ar trebui să fiu mulţumită şi să adopt un aer timorat, blând, supus şi să mulţumesc de câteva ori înainte să mă îndepărtez de tarabă.
Am făcut şi greşala de a merge la un spectacol într-un teatru de vară. Lumea, în timpul aşa-zisului spectacol (o încercare penibilă de spectacol) mânca sămânţă şi scuipa pe unde se nimerea să fie traiectoria (părul celui din faţă, poşeta celei din stânga etc). Apoi, însetaţi de atâta sămânţă sărată deschideau cu un oftat cutia de bere rece, trăgeau câteva înghiţituri, şi râgâiau fericiţi, tocmai când un băiat timid, pe scenă, încerca să facă o glumă, pentru a introduce următorul număr în spectacol. Nu lipsea scobitul între dinţi, căci se găsea câte o coaja de sămânţă să se înţepenească pe undeva... Oh, God, dacă mă apuc să scriu toate chestiile penibile nu mai termin azi.
A, şi vânzătorii de porumb fiert, nelipsiţi de pe plajă! "Porumbelu' de la mare, cea mai ieftină mâncare!" Îţi strigau cu toată forţa plămânilor lor, încât nici MP3 playerul dat la maxim şi îndundat în urechi nu făcea faţă... Mai erau şi comercianţii de colaci secuieşti (kurtos). Ei strigau "Hai să vă dau nişte chiurtoşi proaspeţi, lovi-v-ar foamea să vă lovească!"
Un aspect totuşi pozitiv: anul acesta nu am văzut pe plajă fotografi cu animăluţe chinuite şi înfometate, cum erau anii trecuţi (câini, tigrişori, măgăruşi etc.).
Dar mizeria de pe plajă... GOD HELP US!!!!!

Aşa, şi acum că mi-am găsit şi caracterele româneşti, pot să încep un blog fain-frumos, o coală albă de "ecran", pe care să-mi trântesc ideile.
Nu cred că mi-ar place să încep cu tot felul de aberaţii gen cine-s io şi de unde-s io, cert e că-mi stă mintea numa la vacanţă acuma. Mmmm, marea mă aşteaptă să îmi vadă ochişorii după câţiva ani de absenţă.
na, hai că primul post a fost numai de probă să văd cum funcţionează şmecheria asta.